Învățăm să fim oameni mai buni…

Citeam zilele trecute un fel de blog al unei fetițe ce își povestea, cu părere de rău aș putea adăuga, pățaniile școlare. Nu mă gândeam că se ascunde atâta maturitate în glasul ei, nu mă gândeam prin ce trec copii de azi prin școli, nu mă gândeam că sistemul e atât de fucked up… dar mi-a plăcut de ea și de curajul ei ( plus părinții ei care era clar că o încurajau să scrie).

Mi-a adus aminte de mine puștoaica asta, de experiențele mele școlare și de multe alte idei cărora nu le-am dat glas niciodată. Mi-a dat parcă curaj să îmi amintesc lucruri ce nu vroiam să mi le amintesc și de oameni ce sper să nu îi mai întâlnesc. Mi-am dat seama că fiecare generație este rea în felul ei și oricât am încerca să ne educăm copii și să îi încurajăm să înfrunte totul cu curaj, inevitabil școala o să îi marcheze( uneori bine, alteori rău).

Am fost un copil modest, nu am avut totul de-a gata și m-am luptat mai mult ca alții să răzbesc, dar am fost un copil chinuit uneori de răutățile altora. Eram ori urâtă, ori prea slabă, ori prea înaltă, ori nu eram ok asortată la capitolul haine, ori nu avea nu știu ce telefon șmecher care apăruse și toată lumea îl avea. Și da, era super greu…destui ani de școală au fost așa. Mai târziu la liceu am fost alt fel de om, mai indiferentă cu orice lucru din jurul meu și mi-a părut rău că mă schimbasem așa, că undeva pe drum pierdusem copilul din mine.

Sunt convinsă că acum școala este mult mai grea, că timpurile mele au fost totuși mai pașnice. Sunt convinsă că sunt copii persecutați că părinții nu își permit să le ofere de toate, că nu sunt îmbrăcați după ultima modă, că nu au telefoane performante, că nu conduc mașini smechere. Sunt convinsă că oamenii sunt răi uneori pentru că așa au ei chef șau pur și simplu se cred mai buni, mai superiori. Mă gândesc uneori cu tristețe prin ce pățanii o sa treacă și copilul meu și apoi realizez ce bestie de om o să fiu eu cu oricine o să îl necăjească.

Trebuie să ne ajutăm copii să aibă opinii, să îi ascultăm și să îi încurajăm indiferent ce vor să fie în viață. Copilul nu este un mod de a ne îndeplinii noi visele ratate, nu trebuie să îi setăm o cale pentru că așa ne dorim noi Copilul este o persoană independentă, care are sentimente, idei, dorințe și ambiții personale.

Să ne învățam copii să fie oameni, să aprecieze ceea ce au, să gândească pentru ei. Să știe să privească cu duioșie către omul care are nevoie de ajutor și să știe să îi întindă o mână dacă poate.

O să lupt pentru ca el să fie bun cu oamenii din jurul lui, chiar și când ei sunt răi..pentru că un om ce zâmbește răutății trece peste orice ușor în viață și își iubește omul de lângă el cu tărie și caracter.

Sunt Interesantă

"Indiferent ce faci în viaţă, va fi nesemnificativ. Dar e foarte important să o faci." Mahatma Gandhi